Frunzele știu despre tine.


Noaptea se apropie,                                                     Lacrimile sunt pe drum,                                             Liniștea, e o scorpie                                                     Și tot ea mă face scrum.

Frunzele îmi bat în geam                                               Să le povestesc de tine,                                                    Vuietul mă strigă iar                                                      Și întreabă ce-i cu mine.

Le spun tot ce e de spus,                                             Două ore iar s-au dus,                                                 Dau din suflet tot ce am,                                             Frunzele tremură pe geam.

Ai fost secretul meu,                                                         Acum toate frunzele știu despre tine,                          Scuze, dar nu m-am putut abține!

Reclame

De când am început să scriu..


De când am început sa scriu, copacii sunt mai înalți, luna e mai aproape și pământul ma duce unde vreau eu. Chiar și lacrimile de tristete devin lacrimi de fericire atunci când se naște o poezie din ele.

Din momentul în care am început sa scriu privesc departe, foarte departe. Privesc peste câmpii, peste mări, privesc în adâncul meu.

Valurile mării au început sa se zbată pentru a ajunge la mine, păsările cerului cântă una mai frumos decât alta,doar pentru a scrie eu despre ele, florile se nasc și mor pentru mine. Cum sa nu le iubești? Cum? Iar oamenii mă rănesc neștiind câte lucruri frumoase ies din răutatea lor, pentru că dacă ar știi, sigur nu ar mai face-o.

Moment de seară.

O cană cu ceai, o agendă, un pix, melodia preferată și luna, bineînțeles, astea sunt elementele unei nopți perfecte, pentru mine.                                                                                   Pentru mine seara este cea mai frumoasă parte. Chiar dacă mă gândesc la mersul cu mașina, statul acasă sau un moment pe o bancă în parc, oricare dintre ele arată mai frumos dacă e seară.                                                                                                                                 De ce ador atât de mult noaptea? Pentru că noaptea e liniște, mereu răcoare chiar dacă suntem în mijlocul verii și seara parcă gândesc mai mult și mai frumos. Atunci când e seară am mai mult timp pentru a citi,de fapt, acord aproape tot timpul meu din seară cititului, până când corpul meu cedează dar de multe ori continui cartea in vis. Și de-aia refuz sa citesc o carte horror înainte să dorm.  :))

Un minus este ca nu pot mânca seara, nu știu dacă voi faceți asta dar eu nu mănânc seara. Chiar dacă este ăsta un lucru bun, pentru mine e un chin dar trebuie să facem și sacrificii uneori.

Petreceți-vă timpul frumos și nu lăsați timpul să treacă degeaba!

 

O carte interesantă. 

Bună! Eu sunt Ștefania. Nu știam cu ce fie primul meu articol, așa că m-am gândit să vorbesc despre o carte pe care am citit-o recent și mi-a plăcut mult. 🙂                                        Cartea este scrisă de Sidonia Drăgușanu și se numește Intr-o gară mică. Acestă carte mi-a stârnit imediat interesul,sinceră sa fiu datorită descrierii. Am fost foarte curioasă când am început să o citesc,iar curiozitatea mea creștea odată ce înaintam, în a o citi.

Cartea este un roman despre adolescentă, care le are în rol principal pe Luiza și Dudu, ele se întâlnesc într-o gară și se împrietenesc. Dudu și tatăl său având o poziție financiară mult mai buna decât familia Luizei, o ia pe Luiza să locuiască la ei, în București. In vreme ce înaintează timpul, Dudu își dă seama ca nu o cunoaște mai deloc pe Luiza iar la sfârșit află un secret al Luizei care schimbă totul între ele.

V-am spus despre această carte cu drag și sper să vă placă. Iar dacă ați citit-o, să îmi spune-ți cum vi s-a părut.

Vă pup! Ne auzim în următorul articol.❤️